ronțăire

română

Etimologie

Din ronțăi.

Pronunție

• AFI: /ron.ʦə'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ronțăire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ronțăire	ronțăiri
Articulat	ronțăirea	ronțăirile
Genitiv-Dativ	ronțăirii	ronțăirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ronțăi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri