ronca

Vezi și : roncà

catalană

(català)

Etimologie

Din ronc.

Pronunție

• (oriental) AFI: /ˈroŋ.kə/
• (occidental) AFI: /ˈroŋ.ka/

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru ronc.

Etimologie

Din roncar.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru roncar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roncar.

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din roncar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru roncar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roncar.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Confer roncola.

Pronunție

• AFI: /ˈronka/

Substantiv

1. formă rară pentru roncola.

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din roncar.

Pronunție

• AFI: /ˈʁõ.kɐ/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru roncar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru roncar.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din roncar.

Pronunție

• AFI: /ˈroŋ.ka/

Verb

1. forma familiară de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru roncar.
2. forma formală de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru roncar.
3. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru roncar.