roncola

italiană

(italiano)

Variante

• (rar) ronca

Etimologie

Din verbul roncare („a curăța cu cosorul”).

Pronunție

• AFI: /ˈronkola/

Substantiv

roncola f., roncole pl.

1. (agr.) serpetă, cosor, cosoraș

Cuvinte derivate

• roncolare

Cuvinte apropiate

• roncare

Vezi și

• falcetto

Etimologie

Din roncolare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru roncolare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roncolare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario