rugire

română

Etimologie

Din rugi.

Pronunție

• AFI: /ru'ʤi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului rugire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rugire	rugiri
Articulat	rugirea	rugirile
Genitiv-Dativ	rugirii	rugirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a rugi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri