ruinare

română

Etimologie

Din ruina.

Pronunție

• AFI: /ru.iˈna.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ruinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ruinare	ruinări
Articulat	ruinarea	ruinările
Genitiv-Dativ	ruinării	ruinărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a ruina și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri