rupturi

română

Etimologie

Din ruptură.

Pronunție

• AFI: /rup.tu'ri/

Verb

Conjugarea verbului rupturi
Infinitiv	a rupturi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rupturesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rupturească
Participiu	rupturit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a pronunța (cu greu), întrerupând vorbele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online