Etimologie

Din rutinar.

Pronunție

  • AFI: /ru.ti'na.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rutinară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rutinară rutinare
Articulat rutinara rutinarele
Genitiv-Dativ rutinarei rutinarelor
Vocativ rutinaro rutinarelor
  1. persoană care lucrează numai prin rutină; rutinieră.


Traduceri

Referințe