rutină
Etimologie
Din franceză routine.
Pronunție
- AFI: /ru'ti.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rutină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rutină | rutine |
| Articulat | rutina | rutinele |
| Genitiv-Dativ | rutinei | rutinelor |
| Vocativ | rutină | rutinelor |
- capacitate câștigată printr-o practică îndelungată; (depr.) obișnuință de a acționa sau de a gândi totdeauna în același fel.
- totalitatea obișnuințelor sau a prejudecăților considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a creației sau a progresului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză rutine.
Substantiv
| Declinarea substantivului rutină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rutină | rutine |
| Articulat | rutina | rutinele |
| Genitiv-Dativ | rutinei | rutinelor |
| Vocativ | rutină | rutinelor |
- substanță chimică naturală, care se găsește în florile, în frunzele și în tulpinile multor plante, folosită în medicină.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online