său

română

Din latină *seus. *sa (= suus, sua).

(pron.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) (înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele acestuia)
Costumul meu se aseamănă cu al său
(pron.pos.) (la m. pl.) familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbește; (la m. sg.) soțul persoanei despre care se vorbește.
Au venit ai săi la mine.
(pron.pos.) (la f. pl.) treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbește.
Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni.

(pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) așa cum vrea el

(adj.pos.) care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr-o relație de proprietate.
Cartea sa.
(adj.pos.) care arată o dependență, o filiație, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbește.
Sora sa.
(adj.pos.) care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbește.
Durerea sa.