săvârșire

română

Etimologie

Din săvârși.

Pronunție

• AFI: /sə.vɨr'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului săvârșire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	săvârșire	săvârșiri
Articulat	săvârșirea	săvârșirile
Genitiv-Dativ	săvârșirii	săvârșirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a săvârși și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri