sacrilegiu

română

Variante

• sacrilej

Etimologie

Din franceză sacrilège < latină sacrilegium.

Pronunție

• AFI: /sa.kriˈle.ʤju/

Substantiv

Declinarea substantivului sacrilegiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sacrilegiu	sacrilegii
Articulat	sacrilegiul	sacrilegiile
Genitiv-Dativ	sacrilegiului	sacrilegiilor
Vocativ	sacrilegiule	sacrilegiilor

1. profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, (p.ext.), a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online