sarto

italiană

(italiano)

Variante

• (înv. sau reg.) sartore

Etimologie

Din latină târzie sartor (-ōris) < sartus < sarcire („a țese, a cârpi”).

Pronunție

• AFI: /ˈsarto/

Substantiv

sarto m., sarti pl.

1. (text.) croitor

Cuvinte derivate

• sartotecnica
• sartoria
• sartoriale
• sartorialità

Vezi și

• costumista
• figurinista
• modellista
• stilista

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din sartus.

Pronunție

• AFI: /sar.ˈtoː/

Participiu

1. forma de singular masculin la dativ pentru sartus.
2. forma de singular neutru la dativ pentru sartus.
3. forma de singular masculin la ablativ pentru sartus.
4. forma de singular neutru la ablativ pentru sartus.