italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Din latină târzie sartor (-ōris) < sartus < sarcire („a țese, a cârpi”).

Pronunție


Substantiv

sarto m., sarti pl.

  1. (text.) croitor

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din sartus.

Pronunție

  • AFI: /sar.ˈtoː/


Participiu

  1. forma de singular masculin la dativ pentru sartus.
  2. forma de singular neutru la dativ pentru sartus.
  3. forma de singular masculin la ablativ pentru sartus.
  4. forma de singular neutru la ablativ pentru sartus.