croitor

română

Etimologie

Din a croi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /kro.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului croitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	croitor	croitori
Articulat	croitorul	croitorii
Genitiv-Dativ	croitorului	croitorilor
Vocativ	croitorule	croitorilor

1. meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine.
2. insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo).
3. mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor).

Cuvinte derivate

• croitoreasă
• croitorie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online