scălâmbătură

română

Etimologie

Din a scălâmba + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /skə.lɨm.bə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului scălâmbătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scălâmbătură	scălâmbături
Articulat	scălâmbătura	scălâmbăturile
Genitiv-Dativ	scălâmbăturii	scălâmbăturilor
Vocativ	scălâmbătură	scălâmbăturilor

1. (înv.) scălâmbăiere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online