română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /'skor.bu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scorbură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scorbură scorburi
Articulat scorbura scorburile
Genitiv-Dativ scorburii scorburilor
Vocativ scorbură scorburilor
  1. scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; (p.ext.) trunchi de copac găunos, putrezit.
  2. gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; (p.gener.) cavitate, gaură, scobitură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe