trunchi
Variante
Etimologie
Din latină trunculus (< truncus).
Pronunție
- AFI: /trunkʲ/
Substantiv
Declinarea substantivului trunchi | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | trunchi | trunchiuri |
Articulat | trunchiul | trunchiurile |
Genitiv-Dativ | trunchiului | trunchiurilor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) partea cea mai groasă a unui [copac], cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale; tulpină.
- Trunchi de copac.
- (bot.) tulpina unui copac tăiat (de la nivelul solului, uneori curățată de crengi și de coajă); buștean.
- (p.ext.) bucată groasă de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapă lemnele de foc, se taie carnea etc.
- (fig.) trupul unui om, fără cap și fără membre.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
partea groasă a unui pom
|
|