scriptură
română
Etimologie
Din latină scriptura.
Pronunție
- AFI: /skrip'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului scriptură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scriptură | scripturi |
| Articulat | scriptura | scripturile |
| Genitiv-Dativ | scripturii | scripturilor |
| Vocativ | scriptură | scripturilor |
- scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; biblie.
- (înv.) operă literară, științifică etc.
- (înv.) însemnare, consemnare, relatare scrisă; text.
- (înv.) scris.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online