scris
română
Etimologie
Din verbul a scrie.
Pronunție
- AFI: /skris/
Substantiv
| Declinarea substantivului scris | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scris | scrise |
| Articulat | scrisul | scrisele |
| Genitiv-Dativ | scrisului | scriselor |
| Vocativ | scrisule | scriselor |
- faptul de a scrie.
- fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere, scriitură, scriptură, scrisoare.
- acțiunea de a scrie, de a redacta o compoziție, o operă.
- activitatea de scriitor, de publicist.
- ceea ce este scris, ceea ce rezultă în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere.
- Folosește multe neologisme în scrisul său.
- totalitatea operelor scrise aparținând unui popor, unei națiuni, unui scriitor.
- Scrisul românesc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului scris | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | scris | scriși |
| Feminin | scrisă | scrise |
| Neutru | scris | scrise |
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului scris | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scris | scriși |
| Articulat | scrisul | scrișii |
| Genitiv-Dativ | scrisului | scrișilor |
| Vocativ | scrisule | scrișilor |
- (pop.) persoană predestinată să devină soțul cuiva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scrie.
Verb
- forma de participiu trecut pentru scrie.
Referințe
- DEX '98 via DEX online