serdar

română

Etimologie

Din turcă serdār.

Pronunție

• AFI: /ser'dar/

Substantiv

Declinarea substantivului serdar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	serdar	serdari
Articulat	serdarul	serdarii
Genitiv-Dativ	serdarului	serdarilor
Vocativ	serdarule	serdarilor

1. (în sec. xvii-xviii, în țara românească și moldova) comandant de oaste, mai ales de călărime.
2. (în sec. xviii-xix) boier de rang mijlociu.

Cuvinte derivate

• serdăreasă
• serdăresc
• serdărie

Cuvinte compuse

• marele serdar, serdarul mare
• serdar de mazili

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online