boier
Etimologie
Origine disputată.
Poate din slavă (veche) boljarinŭ (pluralul boljare) < bulgară boila („noblu”), bolyare. Inevitabil de origine turcică, poate compus din bai („noblu, bogat”; confer bey) și är („om, bărbat”).
Alternativ ar putea veni din cuvântul român boi < forma de plural pentru bou, deoarece un om bogat este posesor de boi. Acest titlu a intrat în rusa veche ca быля (bylya).[1]
Pronunție
- AFI: /boˈjer/
Substantiv
Declinarea substantivului boier | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | boier | boieri |
Articulat | boierul | boierii |
Genitiv-Dativ | boierului | boierilor |
Vocativ | boierule | boierilor |
- mare stăpân de pământ (care deținea, uneori, și o funcție înaltă în stat); persoană din aristocrația feudală; nobil; (p.ext.) stăpân.
- (fam.) persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat.
- (înv.) titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A face pe boierul = a) a se feri de munca fizică; b) a aștepta să fie servit
- A trăi ca un boier = a trăi fără griji, fiind îndestulat
Vezi și
Traduceri
mare proprietar de pământ (care deținea și o funcție înaltă în stat)
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online