servietă

română

Etimologie

Din franceză serviette.

Pronunție

• AFI: /ser.vi'e.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului servietă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	servietă	serviete
Articulat	servieta	servietele
Genitiv-Dativ	servietei	servietelor
Vocativ	servietă	servietelor

1. geantă (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despărțituri, în care se poartă acte, cărți etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asertive
• serveați

Referințe

• DEX '98 via DEX online