servietă
română
Etimologie
Din franceză serviette.
Pronunție
- AFI: /ser.vi'e.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului servietă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | servietă | serviete |
| Articulat | servieta | servietele |
| Genitiv-Dativ | servietei | servietelor |
| Vocativ | servietă | servietelor |
- geantă (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despărțituri, în care se poartă acte, cărți etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online