sfântuleț

română

Etimologie

Din sfânt + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /sfɨn.tu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului sfântuleț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfântuleț	sfântuleți
Articulat	sfântulețul	sfântuleții
Genitiv-Dativ	sfântulețului	sfântuleților
Vocativ	sfântulețule	sfântuleților

1. (pop.) sfințișor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online