sfârâitură

română

Etimologie

Din a sfârâi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /sfɨ.rɨ.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sfârâitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfârâitură	sfârâituri
Articulat	sfârâitura	sfârâiturile
Genitiv-Dativ	sfârâiturii	sfârâiturilor
Vocativ	sfârâitură	sfârâiturilor

1. sfârâit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online