sfârâi

română

Etimologie

Din sfâr + sufixul -âi.

Pronunție

• AFI: /sfɨ.rɨˈi/

Verb

Conjugarea verbului sfârâi
Infinitiv	a sfârâi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sfârâi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sfârâie
Participiu	sfârâit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre obiecte în mișcare) a produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării; (p.ext.) a se mișca, a se deplasa cu repeziciune.
2. (v.intranz.) (despre grăsimi și despre alimente care se prăjesc) a produce un zgomot șuierător caracteristic; (p.ext.) a se prăji.
3. (v.intranz.) (despre insecte) a țârâi.
4. (v.intranz.) (despre păsări) a zbura cu bătăi de aripi repezi.

Cuvinte derivate

• sfârâială
• sfârâire
• sfârâit
• sfârâitor
• sfârâitură

Expresii

• A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic
• A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva
• A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede

Traduceri

a produce un zgomot ușor, caracteristic, provocat de viteza mișcării

franceză: vrombir (français)

(despre alimente) a produce un zgomot șuierător caracteristic

engleză: frizzle (English), sizzle (English) franceză: grésiller (français)

germană: brutzeln (Deutsch)

Referințe

• DEX '98 via DEX online