sfârșiți

română

Etimologie

Din sfârșit.

Pronunție

• AFI: /sfɨrˈʃiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru sfârșit.

Etimologie

Din sfârși.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru sfârși.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru sfârși.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru sfârși.