sfârșit
Variante
Etimologie
Din verbul a sfârși.
Pronunție
- AFI: /sfɨrˈʃit/
Substantiv
Declinarea substantivului sfârșit | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sfârșit | sfârșituri |
Articulat | sfârșitul | sfârșiturile |
Genitiv-Dativ | sfârșitului | sfârșiturilor |
Vocativ | sfârșitule | sfârșiturilor |
- faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine.
- moarte.
- (înv.) scop, țintă.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată.
- (loc.adv.) În sfârșit = în cele din urmă, în fine.
- La sfârșit = la urmă.
Expresii
- A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina
- A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi
- A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Declinarea adjectivului sfârșit | ||
Singular | Plural | |
Masculin | sfârșit | sfârșiți |
Feminin | sfârșită | sfârșite |
Neutru | sfârșit | sfârșite |
- care a fost dus până la capăt; terminat.
- care a fost epuizat, consumat.
- istovit peste măsură, cu puterile sleite.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din sfârși.
Verb
- forma de participiu trecut pentru sfârși.
Referințe
- DEX '98 via DEX online