sfârtecare

română

Etimologie

Din sfârteca.

Pronunție

• AFI: /sfɨr.te'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului sfârtecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfârtecare	sfârtecări
Articulat	sfârtecarea	sfârtecările
Genitiv-Dativ	sfârtecării	sfârtecărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a sfârteca și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri