sfărâmare

română

Etimologie

Din sfărâma.

Pronunție

• AFI: /sfə.rɨ'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului sfărâmare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfărâmare	sfărâmări
Articulat	sfărâmarea	sfărâmările
Genitiv-Dativ	sfărâmării	sfărâmărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a sfărâma și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri