sfătoșenie

română

Etimologie

Din sfătos + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /sfə.toˈʃe.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului sfătoșenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfătoșenie	sfătoșenii
Articulat	sfătoșenia	sfătoșeniile
Genitiv-Dativ	sfătoșeniei	sfătoșeniilor
Vocativ	sfătoșenie	sfătoșeniilor

1. însușirea de a fi sfătos.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• foșnăiește

Referințe

• DEX '98 via DEX online