sinalefă

română

Etimologie

Din franceză synaléphe < latină synalaepha.

Pronunție

• AFI: /si.na'le.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului sinalefă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sinalefă	sinalefe
Articulat	sinalefa	sinalefele
Genitiv-Dativ	sinalefei	sinalefelor
Vocativ	sinalefă	sinalefelor

1. (fon.) fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online