sinecură

română

Etimologie

Din franceză sinécure.

Pronunție

• AFI: /si.ne'ku.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sinecură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sinecură	sinecuri
Articulat	sinecura	sinecurile
Genitiv-Dativ	sinecurii	sinecurilor
Vocativ	sinecură	sinecurilor

1. slujbă, funcție bine retribuită, care cere muncă minimă sau nu cere nici o muncă.

Cuvinte derivate

• sinecurist

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cenușari
• înauresc
• încrușea

Referințe

• DEX '98 via DEX online