singurare

română

Etimologie

Din singura.

Pronunție

• AFI: /sin.gu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului singurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	singurare	singurări
Articulat	singurarea	singurările
Genitiv-Dativ	singurării	singurărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a singura și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri