smârcuire

română

Etimologie

Din smârcui.

Pronunție

• AFI: /smɨr.ku'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului smârcuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	smârcuire	smârcuiri
Articulat	smârcuirea	smârcuirile
Genitiv-Dativ	smârcuirii	smârcuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a smârcui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri