smoculeț

română

Etimologie

Din smoc + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /smo.ku'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului smoculeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	smoculeț	smoculețe
Articulat	smoculețul	smoculețele
Genitiv-Dativ	smoculețului	smoculețelor
Vocativ	smoculețule	smoculețelor

1. diminutiv al lui smoc; smocușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online