smoc
Etimologie
Din sârbocroată smotak.
Pronunție
- AFI: /smok/
Substantiv
Declinarea substantivului smoc | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | smoc | smocuri |
Articulat | smocul | smocurile |
Genitiv-Dativ | smocului | smocurilor |
Vocativ | smocule | smocurilor |
- mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc.
- cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online