smucitură

română

Variante

• smuncitură

Etimologie

Din a smuci + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /smu.ʧi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului smucitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	smucitură	smucituri
Articulat	smucitura	smuciturile
Genitiv-Dativ	smuciturii	smuciturilor
Vocativ	smucitură	smuciturilor

1. faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online