spârcâire

română

Etimologie

Din spârcâi.

Pronunție

• AFI: /spɨr.kɨ'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului spârcâire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spârcâire	spârcâiri
Articulat	spârcâirea	spârcâirile
Genitiv-Dativ	spârcâirii	spârcâirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a spârcâi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri