spârcuire

română

Etimologie

Din spârcui.

Pronunție

• AFI: /spɨr.ku'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului spârcuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spârcuire	spârcuiri
Articulat	spârcuirea	spârcuirile
Genitiv-Dativ	spârcuirii	spârcuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a spârcui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri