spăimântător

română

Etimologie

Din a (se) spăimânta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /spəj.mɨn.tə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
spăimântător
Singular Plural
Masculin spăimântător spăimântători
Feminin spăimântătoare spăimântătoare
Neutru spăimântător spăimântătoare
  1. (înv. și pop.) înspăimântător.


Traduceri

Referințe