Etimologie

Din spectru.

Pronunție

  • AFI: /ˈspek.tre/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru spectru.





(English)

Variante

Etimologie

Din franceză spectre < latină spectrum („apariție, vedenie”). Este dublet al lui spectrum.

Pronunție

  • AFI: /ˈspɛktə(ɹ)/


Substantiv

spectre, pl. spectres

  1. (mitol.) spectru, fantomă
    A spectre haunted the cemetery at the old Vasquez manor.
  2. (fig.) spectru, gând

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





(français)

Etimologie

Din latină spectrum („spectru, apariție”).

Pronunție

  • AFI: /spɛktʁ/


Substantiv

spectre m., spectres pl.

  1. (mitol.) spectru, fantomă
    Dans la nuit, il vit un spectre apparaître.
  2. (fiz.) spectru

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe