gând
Etimologie
Din maghiară gond.
Pronunție
- AFI: /gɨnd/
Substantiv
Declinarea substantivului gând | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | gând | gânduri |
Articulat | gândul | gândurile |
Genitiv-Dativ | gândului | gândurilor |
Vocativ | gândule | gândurilor |
- proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare.
- Îi treceau multe gânduri prin cap.
- închipuire, imaginație, fantezie; inspirație.
- Gândul îl purta departe.
- loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie.
- I-a ieșit din gând.
- intenție, plan.
- A venit cu gând bun.
- convingere, părere.
- voie, dorință, plac.
- Toate s-au făcut după gândul lui.
Cuvinte derivate
Expresii
- A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee
- A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță
- Ca gândul = extrem de repede
- (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată
- A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi
- A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva)
- A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora
- A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva
- Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta
- Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți
- A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee
- A-și pune în gând = a lua hotărârea să..
- A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva
- A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să..
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online