română

Etimologie

Din spic + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /spi.ku'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
spicușor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spicușor spicușoare
Articulat spicușorul spicușoarele
Genitiv-Dativ spicușorului spicușoarelor
Vocativ spicușorule spicușoarelor
  1. spiculeț.


Traduceri

Referințe