spicuț

română

Etimologie

Din spic + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /spi'kuʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului spicuț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spicuț	spicuțuri
Articulat	spicuțul	spicuțurile
Genitiv-Dativ	spicuțului	spicuțurilor
Vocativ	spicuțule	spicuțurilor

1. (rar) spiculeț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online