spicuire

română

Etimologie

Din spicui.

Pronunție

• AFI: /spi.kuˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului spicuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spicuire	spicuiri
Articulat	spicuirea	spicuirile
Genitiv-Dativ	spicuirii	spicuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a spicui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri