română

Etimologie

Din spicui.

Pronunție

  • AFI: /spi.ku'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
spicuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spicuire spicuiri
Articulat spicuirea spicuirile
Genitiv-Dativ spicuirii spicuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a spicui și rezultatul ei.


Traduceri