spicuitoare

română

Etimologie

Din spicuitor.

Pronunție

• AFI: /spi.ku.iˈto̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului spicuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spicuitoare	spicuitoare
Articulat	spicuitoarea	spicuitoarele
Genitiv-Dativ	spicuitoarei	spicuitoarelor
Vocativ	spicuitoareo	spicuitoarelor

1. persoană care spicuiește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online