spicuitoare
română
Etimologie
Din spicuitor.
Pronunție
- AFI: /spi.ku.iˈto̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului spicuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spicuitoare | spicuitoare |
| Articulat | spicuitoarea | spicuitoarele |
| Genitiv-Dativ | spicuitoarei | spicuitoarelor |
| Vocativ | spicuitoareo | spicuitoarelor |
- persoană care spicuiește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online