Etimologie

Din a spicui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /spi.ku.iˈtor/


Substantiv


Declinarea substantivului
spicuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spicuitor spicuitori
Articulat spicuitorul spicuitorii
Genitiv-Dativ spicuitorului spicuitorilor
Vocativ spicuitorule spicuitorilor
  1. persoană care spicuiește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe