stăpânire

română

Etimologie

Din stăpâni.

Pronunție

• AFI: /stə.pɨ'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului stăpânire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stăpânire	stăpâniri
Articulat	stăpânirea	stăpânirile
Genitiv-Dativ	stăpânirii	stăpânirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a stăpâni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri