stăvilire
română
Etimologie
Din stăvili.
Pronunție
- AFI: /stə.vi'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului stăvilire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stăvilire | stăviliri |
| Articulat | stăvilirea | stăvilirile |
| Genitiv-Dativ | stăvilirii | stăvilirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a stăvili și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri