stăvilit

română

Etimologie

Din a stăvili.

Pronunție

• AFI: /stə.vi'lit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului stăvilit
	Singular	Plural
Masculin	stăvilit	stăviliți
Feminin	stăvilită	stăvilite
Neutru	stăvilit	stăvilite

1. care a fost barat, zăgăzuit cu un stăvilar.
2. (fig.) care a fost oprit, împiedicat în acțiune.

Cuvinte derivate

• nestăvilit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online