stih

română

Etimologie

Din slavă (veche) stihŭ.

Pronunție

• AFI: /stih/

Substantiv

Declinarea substantivului stih
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stih	stihuri
Articulat	stihul	stihurile
Genitiv-Dativ	stihului	stihurilor
Vocativ	stihule	stihurilor

1. (înv., pop. și poetic) vers; (p.ext.) (la pl.) poezie.
2. verset din psalmi sau dintr-o cântare bisericească.

Cuvinte derivate

• stihar
• stihui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online